Insomnii - Vlad Dobrescu, Deliric

Viaţa asta-i ca o cursă, da' nu din aia în care vii şi-alergi

Ci una d-aia în care prinzi şoareci

Tu consumă şi nu cerceta, bagă-te la rate până mori

Cu pupile dilatate, privind la televizor

Eu am altele-n vizor, plan de evadare gândit

Deja mă simt vinovat şi-ncă n-am făcut nimic

Chiar sunt necesare atâtea camere de luat vederi?

De fiecare dată când mă văd pe stradă să-mi ia datele din buletin

Să mă-ntrebe-ncotro mă duc şi de unde vin

Devin nesigur de ceea ce simt, ce-mi scapă?

Cred că-mi pun ceva în mâncare sau în apă

Că mă doare capu', nu-mi pot duce gându' pân' la capăt

Sunt ameţit, da'-mi revin şi-ntreb

«De ce mi-ar cumpăra sufletul când pot să mi-l ia direct?»

Nu-nteleg (nu-nțeleg) şi dac-aş întreba pe majoritatea

Nu s-ar crede parte din majoritate

Eu cu ce sunt altfel?

Şi atunci am realizat:

Printre ei sunt şi eu, suntem toţi vinovaţi

La un moment dat sigur o să ne ducem toţi dracu'

Şi singura veste buna e că nu mai e aşa mult

Noaptea nu pot dormi, am insomnii

Mă prind zorii, născocind teorii

Şi nu pot să-mi închid ochii

Mă simt ochit de-un om invizibil

Mă-ntreb cine-o fi

Noaptea nu pot dormi, am insomnii

Mă prind zorii, născocind teorii

Şi nu pot să-mi închid ochii

Mă simt ochit de-un om invizibil

Mă-ntreb cine-o fi

Ştiu tavanu' ăsta pe de rost

Mânjit cu cenuşa umbrei arse de un lampadar anost

TV-ul stă închis, încă prinde-un singur post

Mă judecă reflexia din ecranul lui jegos

Văd reluări cu «ce ar fi» şi «ce bine ar fi fost»

Şi «ce bine mă scoteam da' păcat că am fost prost»

Sunt alert pe-ntuneric, apatic pe lumină

Îmi port pleoapele din plumb pân-am parte de odihnă

Şi eu ţip da' nu m-aude nimeni, nu-s ca ei

Că-s mânios pe Dumnezei surzi, blestem zei

Că am răni deschise, nimănui nu-i pasă

De-aia-aştept să vină doamna ca să mi le coasă

Şi-am ajuns să-mi doresc să fiu parte din minciună

Că atunci pot spera că măcar e una bună

Şi-am impresia că voi sunteţi toţi băgaţi

Doar că nu putem să fim toţi hoţi bogaţi

Da, 'i un chin să vezi lumea prin ochii mei

Şi mă-nchin de ochii lor, să nu-i trezesc şi pe ei

Că am ochii deschişi, da' am şi insomnii

Că, odată trezit, nu mai poţi dormi, îţi zic!

Noaptea nu pot dormi, am insomnii

Mă prind zorii, născocind teorii

Şi nu pot să-mi închid ochii

Mă simt ochit de-un om invizibil

Mă-ntreb cine-o fi

Noaptea nu pot dormi, am insomnii

Mă prind zorii, născocind teorii

Şi nu pot să-mi închid ochii

Mă simt ochit de-un om invizibil

Mă-ntreb cine-o fi

Să fie oare gabori ce m-au mirosit

Sau falşi predicatori, vorbind prostii

Sau profesorii la şcoală, minţind copii?

Sper că-ntr-o zi voi ştiï