Sunt Om - F.Charm

Sunt om

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

Sunt om

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

Sunt om

Pășesc prin ani, vreau doar să primesc

Sunt om

N-am cerut să mă nasc, dar vreau să trăiesc

Sunt om

Am suflet de om și mă-ndrăgostesc

O fac și greșesc, mă-nvinovățesc

Privesc în oglindă, încep să albesc

Om

Cuvânt ușor ce-atârnă greu

Că are atât de multe fețe

Dar ca să-l judec, cine-s eu?

Totuși cine-s eu, spune-mi cine-s eu?

Sunt un fir de nisip, sunt nimic ăsta-s eu?

Dă-mi coroana de rege, aștept un trofeu

Dar ce e un rege în față lui Dumnezeu?

Sunt om

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

Sunt om

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

Sunt praful din aer atunci când mă-ncaier

Azi sunt doar un om mâine nu mai sunt

Sunt dragoste, ură, sunt și prost de gură

Azi sunt doar un om mâine nu mai sunt

Sunt cel ce rănește, plânge, iubește

Azi sunt doar un om mâine nu mai sunt

Am frică de moarte, zile numărate

Că azi sunt aici mâine nu mai sunt!

Am multe regrete, c-am lovit cu sete

Mulți oameni mă voiau în pământ

Sub zâmbete false, țoale de mătase

În cap le șoptește un singur gând:

Să calce pe mine, să calce pe tine

Să-și calce ca lașii și pe cuvânt

Că așa e omu o viață să zbate

Și nu ia nimic cu el în pământ

Da' el cât trăiește-și educă copilu' să fie bogat, nu fericit

Să conducă oameni, să aibe de toate chiar dacă pe alții i-a sărăcit

Că omu' nu vede că-i una cu timpul și timpul e trecător

Și-atunci când trece, rămâne doar numele lui pe buzele lor

Sunt om

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

Sunt om

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

Om

Sunt om pe pământ

Sincer mă nasc da-mi mai calc pe cuvânt

Om

Sunt sufletul fricii

Sunt cu greu cărat de un corp plin de vicii

Om

Sunt doar picătură

În oceanul de lume ce se-nnceacă cu ură

Om

Sunt om, e o scuză

Azi sunt, mâine plec, altu' vine în peluză

Oameni

Oamenii-s ca focu'

Ei se nasc și trăiesc așteptând norocul

Oameni

Dar ce lasă-n urmă

Oare câte oi dintre voi vor ieși din turmă

Oamenii-s izvoare

Dau viață, dau suflu, dau aer, dau lacrimi

Dau tot, sau nimic cu greu și sudoare

Dau zâmbet sub soare, fac inimi să zboare

Sunt om…

Sunt om…

Sunt om…

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om…

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt